Timp

Stiu ca am spus ca scriu mai des, dar uite ca n-am facut-o.

Aș fi spus că n-am avut timp. Dar mi-am dat seama că timp e destul, doar ca eu știu foarte bine cum să fac să-l pierd. Știam de mult că eu pierd timpul, doar că nu îmi dădeam seama cum. După ce am citit ce scria pe blogurile lui Traian, al Cristinei, al lui Billy și al lui Paul, după ce am prins ideea asta de a face o planificare personala pentru anul care vine și o evaluare personală pentru anul care a trecut, după ce m-am întâlnit ieri cu Billy și mi-a spus că vrea să doarmă 2 ore mai puțin pe zi, ca să câștige 700 de ore pe an, în care poate citi 35 de cărți, mi-am dat seama că eu chiar pierd mult mai mult timp decât credeam, și că e cazul să fac ceva în privința asta.

Și deja am făcut primul pas. Inițial mă gândeam că trebuie să îmi fac un program, pe care să îl respect. Dar apoi mi-am dat seama că nu ar funcționa, cel puțin nu deocamdată. Ca să câștig timp, trebuie în primul rând să văd unde îl pierd. Așa că pentru asta, i-am găsit o întrebuințare agendei universitare primita de la Ambition în octombrie și m-am apucat sa scriu în fiecare zi ce am facut, pe ore. Astfel o să știu ce am făcut și cât a durat să fac acel lucru. Și după o perioadă destul de lungă de studiu (probabil până în vară), o să văd pe unde zboară timpul meu. Și așa, o să pot să îl fac să nu mai zboare la fel de repede.

Poate că unii cred că e o pierdere de vreme să îmi monitorizez timpul așa cum am de gând să o fac. Dar chiar nu e. Într-adevăr, o să îmi ia probabil în jur de 30 de minute pe zi. Dar o să fie cele mai bune 30 de minute investite în mine din toată ziua. Așa că nu, nu e o pierdere de vreme.

Deja am și niște idei despre ce activitîți ar trebui să nu mai fac ca să câștig timp: nu mai joc Farmville :p, nu mai intru din oră în oră pe siteurile cu știri și știri din sport (e suficient o dată pe zi), nu mai stau pe mess de câte ori e laptopul deschis, îmi șterg de tot contul de Farmville și blochez aplicația, ca să nu îmi mai apară in Wall toate mesajele de la prieteni care încă se joacă pe fermă, intru pe Facebook o dată – maxim de 2 ori pe zi, ș.a.m.d. După ce o să văd cum pierd timpul, o să știu mai bine și cum să il câștig.

Oricum, pentru început (cam 2-3 săptămâni) nu o să fac nimic din ce am scris în paragraful de mai sus, pentru a vedea cât timp pierdeam zilnic cu asta. Presimt că agenda de la Ambition o să se dovedească limitată ).

În încheiere, ce aplicații software pentru time management folosiți / cunoașteți? Am înțeles că ar fi una bună pentru iPhone. Problema e că nu am iPhone :p. Deci, alte sugestii?

Schimbari

O sa fie cateva mici schimbari aici. Mi-am dat seama ca am blogul asta din clasa a 11-a sau a 12-a, si am aceeasi tema ca la inceput. Tema arata inca bine (parerea mea), dar ar putea fi si mai bine. Problema care ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca nu are latime variabila.  Tot continutul e limitat in 730 px latime, iar daca mai scad si sidebar-ul, raman cu aproximativ 600 de pixeli latime de informatie. Mult prea putin. Pe un monitor cu rezolutia 1024 x 768 era acceptabil. Pe unul cu 1280 x 800 nu prea mai e. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata pe unul de 22 de inchi, cu 1680 x 1050. Ar insemna sa ocupe mai putin de jumatate. De asta, ar cam trebui sa schimb tema.

Teme foarte tari sunt cele de aici, dar, cum nu sunt free, trebuie sa renunt la ele .

Articolul asta il scriu chiar in timp ce caut teme noi. Deocamdata am ales K2. E foarte simplista, fara efecte care sa iti ia ochii, fara multe poze. Acum trebuie sa o costumizez.

LATER EDIT: renunt la K2, din acelasi motiv: fixed width – 780 px. Desi putin mai lata, nu e suficient. Pacat, era draguta.

LATER LATER EDIT: Am gasit o tema lata, cu latime variabila, si care arata si destul de bine .

Carduri BCR

Se pare ca in ultima vreme, am scris cam un post la 2 luni . Poate ar fi cazul sa schimb asta, si sc scriu macar saptamanal. Vedem ce iese. Deocamdata am niste idei (teaser: new years’ resolutions, instalatorii din regie, filme, carti, chestii), despre care as putea scrie. Cred ca pot scrie chiar vreo 3 post-uri. Dar sa le luam pe rand. Mai intai..

Acum 2 zile ma trezesc cu un telefon de la un numar necunoscut (0372…). Era un tip de la BCR, care imi spune ca  eu am card de student si lor le trebuie o dovada ca sunt student. Cardul initial il facusem anul trecut. Filiala BCR la care mi-am facut cardul este Apusului (ei au venit in caminele studentesti anul trecut cu carduri pentru studenti). Asta a fost greseala mea, trebuia sa imi fac card la o filiala la care ajung repede, nu la una care habar nu am pe unde e. Oricum… I-am explicat frumos tipului ca sunt in presesiune, ca mai am de dat 3 lucrari si doua proiecte pana vineri, cand intru in sesiune, si ca nu pot veni la el, asa ca i-am cerut o adresa de mail pe care sa ii trimit un scan dupa carnteul de student vizat pe anul universitar in curs. A zis (cam cu jumatate de gura) ca e bine si asa. Apoi mi-a spus ca ar trebui sa imi schimb si cardul, pentru ca acum au pentru studenti un alt pachet de carduri, bla, bla, bla… Dar ce are cardul meu vechi? Si ce rost are sa mi-l schimb acum, daca are doar un an? Adica chiar trebuie sa ma duc pana la ei la sediu? ) A ramas ca ii trimit pe mail carnetul de student scanat, iar pentru card mai discutam.

Concluzia ar fi: fiti atenti cand va faceti cardul la reprezentantii ambulanti ai unei banci, si interesati-va de ce filiala a bancii apartin. Mi-ar fi fost mult mai comod daca l-as fi facut la agentia din Poli, de la rectorat, pentru ca e mult mai aproape. Oricum, nu aduc critici bancii, chiar au fost ok, iar tipul cu care am vorbit a fost de treaba.

Smile!

De muulta vreme n-am mai scris nimic pe aici. Am pierdut si cei 3 sau 4 vizitatori unici pe zi pe care ii aveam

Ce m-a facut sa scriu acum? Un articol scris de George Buhnici.

Mă urmăreşte de la o vreme o vorbă spusă de un taximetrist din Braşov. “Am luat într-o zi un italian în maşină, care făcea poze prin România. Îi trebuiau pentru o lucrare despre noi. Aşa că vroia să fotografieze români care zâmbesc. A căutat zile întregi oameni bine-dispuşi pe stradă până când şi-a dat seama că singurii care zâmbeau de fiecare dată la poză erau rromii.”

Pare o glumă, dar e dureros de adevărat. Am luat până acum mii de interviuri pentru ştiri ca să ajung în final la concluzia că cel mai greu să îi faci să se deschidă, să îţi vorbească ori să zâmbească sunt românii. Oriunde mergi pe stradă în străinătate, oamenii parcă abia aşteaptă să îţi ofere părerea lor. Li se pare normal să răspundă cu zâmbetul pe buze, pentru că e normal să nu îţi fie ruşine cu tine însuţi în public.

Ieri m-am uitat la feţele celor din jur, în căutarea unei feţe zâmbitoare. Am privit la cei de pe stradă şi apoi la cei din metrou. Abia după zece minute am văzut un tânăr zâmbindu-i iubitei. Primul dintr-o sută, poate două, de trecători grăbiţi, şoferi stresaţi sau pensionari cu privirea în pământ.

Este de-a dreptul șocant ce scrie mai sus. Este șocant pentru ca este adevărat. Și este mai șocant pentru ca multă lume nu își dă seama de asta. Eu, unul, nu mi-am dat seama că e normal ca lumea să zâmbească pe stradă, în jurul meu, și că asta nu se întâmplă. Ar trebui să schimbăm asta. Am uitat să mai râdem. Am uitat să ne bucurăm. Hai sa ne amintim cum era. Hai sa zâmbim.

Keep smiling!

Articolul complet este aici

1 an

Imi aduc aminte ca si acum un an scriam ceva pe aici.. inca mai stiu ce scriam, si fara sa ma uit. Destul de ciudat… S-au intamplat multe de atunci, unele bune, unele mai putin bune. Per total, sa zicem ca a fost bine.

Pentru moment, am niste chestii de facut (de scris un articol pt viajoa.ro, de citit 5 carti, de cumparat ceva, de inventariat cartile din biblioteca..). Oricum, un lucru ma roade de ceva vreme: ce fac cei de la editura RAO cu siteul lor? Ca nu pricep nimic… E si pacat, RAO e editura mea preferata.. Si isi bat joc in halul asta de site.. cam de un an

Sper sa se rezolve. Atat problema cu siteul, cat si celelalte probleme

De vara..

A trecut ceva timp de cand a murit Michael Jackson, si eu n-am mai scris nimc pe blog ). Nu cred ca e o problema prea mare, pentru ca nu multa lume citeste, oricum.

Intre timp, s-au intamplat multe… S-a terminat sesiunea (destul de bine), a venit vacanta, am apucat sa stau chair 2 saptamani acasa deocamdata ). Da, am tot umblat: Bucuresti, Pitesti, Bucuresti, Tirgu Mures, Sighisoara, Sovata, Praid, Cluj, Pitesti, Bucuresti, Tulcea, Sulina, Bucuresti, Tirgu Mures, Cheile Turzii (oo, da.. mai ales cheile Turzii), Salina Turda, Medias, Sibiu, Pitesti, Bucuresti, Rodna Veche, Poiana Zanelor, Vf Omului, Rodna Veche, Bucuresti si, momentan, Pitesti. Doar pana duminica . A fost o vara plina, o vara in care am facut multe, in care am invatat multe. Am ajutat la organizarea CEOI, am fost in organizarea IPWorkshop, si am ajutat si la organizarea PC World Technology Tour. Am cunoscut multi oameni deosebiti peste tot (mai ales la IPW) si am legat prietenii noi.

Astazi am aflat ca ceea ce speram sa fie pe 10 septembrie o sa fie pe 31 august (marirea la USO). Asa ca… back to work

Michael Jackson

Dacă toată lumea vorbește despre asta, am zis să scriu și eu despre Michael Jackson. Eu nu am fost fan al lui și nu știam cred, nicio melodie de-a lui. Cam acum o lună am aflat de They don’t care about us, și asta datorită încercării penibile a lui Andy Demetriou de a dansa pe melodia asta. Oricum, dacă mă punea cineva să spun melodii ale lui Michael Jackson, nu cred că știam mai mult de una sau 2. Nu e frumos ce o să spun acum, dar cred că moartea lui Michael Jackson a fost cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru cariera lui. Cu tot turneul de revenire pe care îl plănuia, cu toate discurile pe care le-a scos și ar mai fi putut să mai scoată, nu cred ca ar fi fost vreodată atât de mediatizat cât este zilele astea. Să nu se înțeleagă greșit, nu am nimic cu el. Dar, acum, pot să spun că știu cel puțin vreo 10 melodii ale lui. Și chiar nu sunt rele. Anyway, RIP Michael Jackson. We will miss your moonwalk.

Pana în Tineretului și înapoi

Până în Tineretului și înapoi nu e greu să ajungi (din Regie). Problema apare dacă ești pe bicicletă. Teoretic, sunt niște benzi colorate pe trotuar, care cică ar fi pentru biciclete. Faza e că lumea nu prea știe asta, sau, mai grav, știe și nu îi pasă. E destul de enervant să trebuiască să ocolești toată lumea care merge pe pista ta de biciclete. Oricum, si astea sunt făcute aiurea, în unele locuri ocupând tot trotuarul, și pietonii nu mai au loc. Oricum, cel mai enervant e să fii înjurat de altul, pentru că mergi cu bicicleta pe trotuar. Și când îi arăt desenul ăla mare de pe asfalt, cu o bicicletă și o săgeată, care arată că eu am prioritate pe acolo, el o ține pe a lui.. Atunci ce pot să fac, decât să întorc spatele și să merg mai departe.

Altceva, mai frumos, s-a întâmplat când treceam o strada, pe la o trecere de pietoni, cu semafor, cu bandă pentru biciclete și chiar cu incă un semafor, special pt biciclete ( chiar dacă era echivalent cu cel pt pietoni). Am stat să se facă verde, apoi am trecut. Tot atunci, pe stradă, trecea o “doamnă” cu mașina. Nu știu dacă avea verde (așa cred, totuși), dar m-a claxonat și aproape era să dea peste mine. Îi arăt ca e verde, la care ea lasă geamul în jos și spune “dar ești pe bicicletă”. Îmi pare rău că a plecat apoi repede, pentru că chiar aveam chef să mai stau la discuții cu minunata doamnă, și să îi explic că dacă vede o bandă lată cam de 70 cm, de obicei vopsită în verde, cu dungi galbene pe margini ȘI CU O BICICLETĂ DESENATĂ PE EA, paralelă cu o trecere de pietoni cu semafor, CU SEMAFOR SEPARAT, SPECIAL PENTRU BICICLETE, care e VERDE, atunci înseamnă că e normal ca cineva pe bicicletă să treacă strada pe acolo. Și ea trebuie să dea prioritate, dacă mai știe regulile de circulație (și cică eu sunt cel care are permis de conducere din Pitești ) ).

Mai frumos a fost când un bunic, cu nepoata, care mergeau, evident, tot pe banda mea de biciclete, și-a tras nepoata de mână și i-a spus “acum ne dăm la o parte, și facem loc bicicletei, pentru că aici, ea are prioritate”. Sper că aia mică o să mai țină minte asta și peste vreo 10-15 ani, când o să fie mare.

Oricum, Tineretului e urât. Mie nu mi-a plăcut. Herăstrăul și Cișmigiul sunt mult mai frumoase. Dar mă bucur că am fost pe acolo.

Librăriile Adevărul

Uite o idee drăguță. După ce au început cam toate ziarele să scoată și cărți, cei de la Adevărul și-au deschis ieri propria librărie. Cu toate că e deschisă de doar două zile, cred ca deja are vânzări mai mari decât alte librării într-o lună întreagă. Azi dimineață, pe la ora 10.30, erau cam 10 oameni înauntru, fecare cumpărând cel puțin 5 cărți. Au toate cărțile care au apărut până acum în ziar (bine, unele deja se terminaseră, dar au spus că mai aduc după-amiază), cărțile ediții de lux, care apar doar în librării, cărțile pentru copii din colecția Disney Classic, și toate ziarele și publicațiile Adevărul. Au și colecțiile de DVD-uri cu jandarmii, BD, Florin Piersic, și ce o mai fi apaăur cu ziarul.

Librăria e pe Magheru, lângă cinema Patria. Asta scrie peste tot. Pentru a o găsi mai ușor, eu spun că e lângă Cărturești, nu chiar la stradă. Adică, tot la stradă, dar puțin mai în spate.

Se pare că o să extindă librăriile și în Timișoara, Craiova și Piatra Neamț (parcă). Oricum, o idee bună. Probabil, în vreo 3 luni o să apară și prima librărie Jurnalul Național.

Nemții…

Știrea asta e puțin mai veche, dar eu abia azi am aflat-o. Oricum, mi s-a parut mult prea tare ca să nu scriu despre ea.

În Germania, un tip voia sa aiba copii cu nevasta lui, dar testele medicale au arătat că e steril. Așa ca a apelat la un vecin, care avea deja doi copii cu nevasta lui, sa “îl ajute”. Vecinul, dupa ce că … , a mai cerut și 2000 de euro. Ăsta acceptă, și vecinul se pune pe treabă. Dar, nu merge.. După 72 de încercări în 6 luni, tipul intră la bănuieli, așa că își trimite vecinul la un consult medical, care arată ca și vecinul este steril. Din toată povestea, cel mai rău a ieșit nevasta vecinului, care a trebuit să explice cum a făcut ea doi copii cu un soț steril ). Acum, povestea se termină, bineînțeles, cu un proces. Și, cred eu, o sa urmeze și un divorț.