Impresii IP Workshop

Gata și cu Simpozionul IP Workshop Slobozia 2010. Gata și cu strânsul lucrurilor, cu curățenia.. S-a terminat. Cu ce am rămas? Cu impresii unice, cu noi prieteni, cu reconfirmarea prietenilor vechi, cu multe multe amintiri frumoase, cu pareri de rău, cu bucurii. Au fost 6 zile (pentru mine) în care am trăit cât într-o lună întreagă.

De ce fac IPW? Pentru că îmi dă dovadă, mai mult ca orice altceva, că trăiesc. Pentru că îmi place sa mă implic. Pentru participanți. Pentru prietenii din organizare. Pentru inside jokes-urile pe care le stiu doar cativa oameni, dar de care râdem de fiecare dată. Pentru mândria și bucuria pe care o ai când realizezi ceva frumos. Pentru bucuria de a cunoaște oameni noi. Pentru momentul când toată sala te aplaudă ca să îți mulțumească pentru eveniment. (Apropo de asta, nu am mai fost niciodata atât de emoționat ca atunci când, după ce am primit diploma pentru organizarea simpozionului IPW 2010 și Alex nu se mai oprea din laude la adresa mea, toată sala m-a aplaudat. Am mai fost aplaudat când am terminat șef de promoție liceul, când câștigam meciurile de volei.. Dar niciodata nu am avut mai multe emoții ca acum)
Un alt lucru care m-a impresionat au fost ghiduțele. Deși unele erau prea zeloase și aproape că stresau participanții, ne-au ajutat foarte mult. Și cu unele încă mai țin legătura. Mai vorbim din când în când, ne mai întâlnim la Mozart Rocks :p, am rămas prieteni.

Abia aștept următorul eveniment IP Workshop. Și știu sigur că nu sunt singurul

Sfârșit și început de IPW

De ce am pus titlul ăsta? Habar n-am.. E un titlu care pur și simplu mi-a venit în cap în timp ce parcurgeam cei 30 de metri dintr sala festivă și secretariatul nostru. Și totuși, de ce sfârșit și început de IPW? Pentru că s-a terminat Simpozionul Național IP Workshop Slobozia 2010. Și pentru că de săptămâna viitoare începe oficial munca pentru școala de vară.

Ce am învățat acum? Multe… Foarte multe.. Ținând cont de faptul că este primul simpozion IPW la care particip ca organizator, pot spune că am avut 0 experiență. Am preferat să privesc acest lucru ca un lucru bun, cu gândul că o să învăț foarte mult. Și așa a fost.. Dar despre asta altă dată. Mă duc să mai scriu niște feedback

În ultimul moment

Postul meu pleacă de la o întâmplare reală. Pentru Simpozionul Național IP Workshop, mai mult de jumătate din participanți s-au înscris în ultima săptămână. Și cei mai mulți dintre ei în ultimele două zile. Pe mine mă intrigă asta.

Asta este firea noastră? De ce? Îmi închipui că nu toți cei 30 de participanți înscriși în ultimele două zile s-au hotărât abia atunci. Și atunci, de ce o lasă pe ultima sută de metri?Pe lângă faptul că pe noi ne-a încurcat destul de tare asta, pe ei îi ajută cu ceva?

Oricum, am găsit soluția împotriva acestui fenomen. Mi-am dat seama că dacă e presat de altceva, omul acționează mai repede. Așa că, de acum înainte, vom oferi o reducere a taxei de participare celor care se înscriu mai repede. Sunt convins că așa o să rezolvăm problema înscrierilor din ultimul moment.

În altă ordine de idei, și fără nicio legătură cu ce am scris mai sus: dacă nu îmi fac timp să scriu, am totuși timp să citesc. Așa că am mai adăugat două persoane la blogroll: Gabi Solomon și Iulia Nălățan.

Și pentru că tot e Sâmbăta Mare, vă urez Paște fericit tuturor!

Mi-am facut blogroll :)

Chiar dacă nu am mai scris în ultima săptămână, nu am stat degeaba cu blog-ul. Mi-am făcut categorie de Links. Şi am pus acolo oameni buni, destepţi, frumoşi, de la care am ce învăţa. L-aş fi pus şi pe Vlad dacă ar fi scris şi el ceva pe blogul lui (păcat de domeniu ). Şi aş fi pus-o şi pe Cris, dacă n-ar avea probleme cu cei de la eDomenii. Şi, deşi nu îl cunosc, l-am pus şi pe Dragoş Bucurenci. Şi o să mai apară linkuri, cu cât cunosc mai mulţi oameni interesanţi.

Improved Facebook experience

Am observat că,  din păcate, facebook începe să se transforme încet încet într-un nou Hi5.

Făcând abstracție de numărul de specimene din Atlasul de mitocănie urbană care apar ca ciupercile după ploaie, pe mine cel mai mult mă deranjeaza aplicațiile. Aplicațiile cărora eu nu le-am dat voie să apară pe home-page-ul meu (nu mă refer aici la wall-ul meu), dar apar pentru că niște prieteni de-ai mei le-au folosit. (cum ar fi fortune cookies, farmville -pe care l-am blocat de tot de când m-am lăsat de joc-, ceva cu love percentage, dante’s inferno, happy aquarium s.a.m.d). Cred ca toată lumea știe la ce mă refer.

Așa că m-am apucat să le dau block. Poate multă lume nu știe că se poate face așa ceva. E simplu: când găsiți un post care vă apare pe pagină, de la un prieten care folosește o aplicație, dați click pe aplicația respectivă și mergeți la fan-page-ul ei. Acolo, sub poză, trebuie să găsiți Block this application. Nici nu știți cât de plăcut este să ai un facebook mai curat. Mai ales dacă ai 174 de prieteni (174!!!! cum am ajuns la 174 de prieteni??? Și chiar îi cunosc pe toți..)

Asta e metoda manuală, și singura care funcționează în cazul meu (pentru că mie îmi place Chrome). O metodă puțin mai complicată, dar mai eficientă, găsiți la Billy

Timp – concluzii

După aproape o lună și jumătate de monitorizare, și acționare în consecință, s-au întâmplat mai multe lucruri.

Cel mai important este că am renunțat la farmville. Complet. Nu am mai intrat în joc, mi-am blocat aplicația și mi-am blocat și toate update-urile prietenilor care erau legate de farmville. Dezintoxicare totala ). (nu era cazul să fiu chiar așa dur, dar e mai bine). Acum am un facebook mai curat, și am mai mult timp.

Un alt aspect pe care vreau să-l îmbunătățesc este somnul. În sesiune am avut un program foarte ciudat de somn. Am descoperit că dau un randament foarte bun când învăț noaptea, probabil pentru că este foarte liniște și nu mă deranjează nimeni. Dar nu e prea plăcut, pentru că îmi dă peste cap programul de somn. Cel mai dureros e când am examene la 8 dimineața. Oricum, săptămâna trecută mi-am propus un target: să mă culc înainte de ora 12 în fiecare noapte. Și săptămâna trecută am reușit. Săptămâna asta nu prea a mai mers, dar o să fie din ce în ce mai bine.

În altă ordine de idei, a început să mă preocupe din ce în ce mai mult dezvoltarea personală. Consider că am început să gândesc altfel. Acum, când am de luat o decizie, îmi pun problema dacă îmi va folosi, dacă voi învăța ceva din acel lucru. Până acum, întrebările pe care mi le puneam erau dacă mi-ar plăcea să fac acel lucru, dacă am timp să fac acel lucru, dacă ar fi ok să îl fac.

Tot pentru dezvoltarea personală, m-am înscris la Oratorica de la ASCIG, un proiect pentru public speaking. Am avut ocazia să învăț de la Mihaela Stroe, Andy Szekely și Bogdan Grigore lucruri interesante despre vorbitul în public. Urmează vineri training-ul cu Paul, apoi foarte probabil o seară plăcută la un suc, de vorbă cu el.

Un alt proiect, care îmi ocupă destul de mult timp, este IP Workshop. Voi reveni cu un post mai detaliat despre el.

Timp

Stiu ca am spus ca scriu mai des, dar uite ca n-am facut-o.

Aș fi spus că n-am avut timp. Dar mi-am dat seama că timp e destul, doar ca eu știu foarte bine cum să fac să-l pierd. Știam de mult că eu pierd timpul, doar că nu îmi dădeam seama cum. După ce am citit ce scria pe blogurile lui Traian, al Cristinei, al lui Billy și al lui Paul, după ce am prins ideea asta de a face o planificare personala pentru anul care vine și o evaluare personală pentru anul care a trecut, după ce m-am întâlnit ieri cu Billy și mi-a spus că vrea să doarmă 2 ore mai puțin pe zi, ca să câștige 700 de ore pe an, în care poate citi 35 de cărți, mi-am dat seama că eu chiar pierd mult mai mult timp decât credeam, și că e cazul să fac ceva în privința asta.

Și deja am făcut primul pas. Inițial mă gândeam că trebuie să îmi fac un program, pe care să îl respect. Dar apoi mi-am dat seama că nu ar funcționa, cel puțin nu deocamdată. Ca să câștig timp, trebuie în primul rând să văd unde îl pierd. Așa că pentru asta, i-am găsit o întrebuințare agendei universitare primita de la Ambition în octombrie și m-am apucat sa scriu în fiecare zi ce am facut, pe ore. Astfel o să știu ce am făcut și cât a durat să fac acel lucru. Și după o perioadă destul de lungă de studiu (probabil până în vară), o să văd pe unde zboară timpul meu. Și așa, o să pot să îl fac să nu mai zboare la fel de repede.

Poate că unii cred că e o pierdere de vreme să îmi monitorizez timpul așa cum am de gând să o fac. Dar chiar nu e. Într-adevăr, o să îmi ia probabil în jur de 30 de minute pe zi. Dar o să fie cele mai bune 30 de minute investite în mine din toată ziua. Așa că nu, nu e o pierdere de vreme.

Deja am și niște idei despre ce activitîți ar trebui să nu mai fac ca să câștig timp: nu mai joc Farmville :p, nu mai intru din oră în oră pe siteurile cu știri și știri din sport (e suficient o dată pe zi), nu mai stau pe mess de câte ori e laptopul deschis, îmi șterg de tot contul de Farmville și blochez aplicația, ca să nu îmi mai apară in Wall toate mesajele de la prieteni care încă se joacă pe fermă, intru pe Facebook o dată – maxim de 2 ori pe zi, ș.a.m.d. După ce o să văd cum pierd timpul, o să știu mai bine și cum să il câștig.

Oricum, pentru început (cam 2-3 săptămâni) nu o să fac nimic din ce am scris în paragraful de mai sus, pentru a vedea cât timp pierdeam zilnic cu asta. Presimt că agenda de la Ambition o să se dovedească limitată ).

În încheiere, ce aplicații software pentru time management folosiți / cunoașteți? Am înțeles că ar fi una bună pentru iPhone. Problema e că nu am iPhone :p. Deci, alte sugestii?

Schimbari

O sa fie cateva mici schimbari aici. Mi-am dat seama ca am blogul asta din clasa a 11-a sau a 12-a, si am aceeasi tema ca la inceput. Tema arata inca bine (parerea mea), dar ar putea fi si mai bine. Problema care ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca nu are latime variabila.  Tot continutul e limitat in 730 px latime, iar daca mai scad si sidebar-ul, raman cu aproximativ 600 de pixeli latime de informatie. Mult prea putin. Pe un monitor cu rezolutia 1024 x 768 era acceptabil. Pe unul cu 1280 x 800 nu prea mai e. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata pe unul de 22 de inchi, cu 1680 x 1050. Ar insemna sa ocupe mai putin de jumatate. De asta, ar cam trebui sa schimb tema.

Teme foarte tari sunt cele de aici, dar, cum nu sunt free, trebuie sa renunt la ele .

Articolul asta il scriu chiar in timp ce caut teme noi. Deocamdata am ales K2. E foarte simplista, fara efecte care sa iti ia ochii, fara multe poze. Acum trebuie sa o costumizez.

LATER EDIT: renunt la K2, din acelasi motiv: fixed width – 780 px. Desi putin mai lata, nu e suficient. Pacat, era draguta.

LATER LATER EDIT: Am gasit o tema lata, cu latime variabila, si care arata si destul de bine .

Carduri BCR

Se pare ca in ultima vreme, am scris cam un post la 2 luni . Poate ar fi cazul sa schimb asta, si sc scriu macar saptamanal. Vedem ce iese. Deocamdata am niste idei (teaser: new years’ resolutions, instalatorii din regie, filme, carti, chestii), despre care as putea scrie. Cred ca pot scrie chiar vreo 3 post-uri. Dar sa le luam pe rand. Mai intai..

Acum 2 zile ma trezesc cu un telefon de la un numar necunoscut (0372…). Era un tip de la BCR, care imi spune ca  eu am card de student si lor le trebuie o dovada ca sunt student. Cardul initial il facusem anul trecut. Filiala BCR la care mi-am facut cardul este Apusului (ei au venit in caminele studentesti anul trecut cu carduri pentru studenti). Asta a fost greseala mea, trebuia sa imi fac card la o filiala la care ajung repede, nu la una care habar nu am pe unde e. Oricum… I-am explicat frumos tipului ca sunt in presesiune, ca mai am de dat 3 lucrari si doua proiecte pana vineri, cand intru in sesiune, si ca nu pot veni la el, asa ca i-am cerut o adresa de mail pe care sa ii trimit un scan dupa carnteul de student vizat pe anul universitar in curs. A zis (cam cu jumatate de gura) ca e bine si asa. Apoi mi-a spus ca ar trebui sa imi schimb si cardul, pentru ca acum au pentru studenti un alt pachet de carduri, bla, bla, bla… Dar ce are cardul meu vechi? Si ce rost are sa mi-l schimb acum, daca are doar un an? Adica chiar trebuie sa ma duc pana la ei la sediu? ) A ramas ca ii trimit pe mail carnetul de student scanat, iar pentru card mai discutam.

Concluzia ar fi: fiti atenti cand va faceti cardul la reprezentantii ambulanti ai unei banci, si interesati-va de ce filiala a bancii apartin. Mi-ar fi fost mult mai comod daca l-as fi facut la agentia din Poli, de la rectorat, pentru ca e mult mai aproape. Oricum, nu aduc critici bancii, chiar au fost ok, iar tipul cu care am vorbit a fost de treaba.

Smile!

De muulta vreme n-am mai scris nimic pe aici. Am pierdut si cei 3 sau 4 vizitatori unici pe zi pe care ii aveam

Ce m-a facut sa scriu acum? Un articol scris de George Buhnici.

Mă urmăreşte de la o vreme o vorbă spusă de un taximetrist din Braşov. “Am luat într-o zi un italian în maşină, care făcea poze prin România. Îi trebuiau pentru o lucrare despre noi. Aşa că vroia să fotografieze români care zâmbesc. A căutat zile întregi oameni bine-dispuşi pe stradă până când şi-a dat seama că singurii care zâmbeau de fiecare dată la poză erau rromii.”

Pare o glumă, dar e dureros de adevărat. Am luat până acum mii de interviuri pentru ştiri ca să ajung în final la concluzia că cel mai greu să îi faci să se deschidă, să îţi vorbească ori să zâmbească sunt românii. Oriunde mergi pe stradă în străinătate, oamenii parcă abia aşteaptă să îţi ofere părerea lor. Li se pare normal să răspundă cu zâmbetul pe buze, pentru că e normal să nu îţi fie ruşine cu tine însuţi în public.

Ieri m-am uitat la feţele celor din jur, în căutarea unei feţe zâmbitoare. Am privit la cei de pe stradă şi apoi la cei din metrou. Abia după zece minute am văzut un tânăr zâmbindu-i iubitei. Primul dintr-o sută, poate două, de trecători grăbiţi, şoferi stresaţi sau pensionari cu privirea în pământ.

Este de-a dreptul șocant ce scrie mai sus. Este șocant pentru ca este adevărat. Și este mai șocant pentru ca multă lume nu își dă seama de asta. Eu, unul, nu mi-am dat seama că e normal ca lumea să zâmbească pe stradă, în jurul meu, și că asta nu se întâmplă. Ar trebui să schimbăm asta. Am uitat să mai râdem. Am uitat să ne bucurăm. Hai sa ne amintim cum era. Hai sa zâmbim.

Keep smiling!

Articolul complet este aici