Saiph

Ştiu că am zis că o să fac un scurt review la fiecare carte citită, şi ştiu că a trecut cam mult timp de când am zis asta. Între timp am recitit Baltagul, pentru că l-am avut de repetat pentru Bac şi nu îl mai ştiam prea bine. (voi mai ştiaţi că Vitoria trage cu puşca în hoţi???). Vă daţi seama că nu o să fac acum review pentru Baltagul, pentru că găsiţi tot ce vă trebuie în orice carte de comentarii literare.

După Baltagul m-am apucat să citesc “O mai scurtă istorie a timpului” de Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow. E o carte incredibil de interesantă. Scrisă de doi fizicieni, dintre care Hawking e foarte cunoscut şi, probabil, cel mai bun dintre cei în viaţă, cartea este un fel de continuare a “O scurtă istorie a timpului”.

Cartea prezintă evoluţia concepţiei umane şi a teoriilor legate de univers. E incredibil cum s-a plecat de la ideea că Pământul e plat sau e în centrul universului şi totul se roteşte în jurul lui, s-a ajuns la ideea că Pământul se roteşte în jurul Soarelui, care e doar o stea amărâtă dintr-o galaxie amărâtă din cine ştie câte altele la fel şi chiar la alte idei, mult prea complicate ca să le descriu aici. Cartea e destul de greu de înţeles, dar nu din cauza limbajului, care este foarte accesibil, şi nu îţi trebuie niciun fel de studii aprofundate despre fizică pentru a-l înţelege ( îl pricepe şi un copil de clasa a 8-a), ci din cauza ideilor revoluţionare prezente în carte, care se leagă parcă mai mult de SF decât de realitate.

Dacă despre teoria relativităţii a lui Einstein se spune că doar 2% din populaţia lumi o înţelege pe deplin, eu cred că şi mai puţini pricep tot ce e în cartea asta. Luaţi ce am spus aici ca pe o provocare . Cartea se găseşte pentru împrumut la Biblioteca Judeţeană Argeş şi o găsiţi şi cam la orice librărie Humanitas. Eu o recomand tuturor.