Saiph

Aşa cum spuneam mai dumult, un nou review de carte.

Este vorba de Ogio-san, scrisă de Ioan Timuş. Cartea descrie aventurile unui român în Japonia. Asta e a treia oară când am citit-o, şi e prima dată când am avut curiozitatea să citesc prefaţa, pentru a afla că acţiunea se petrece în perioada interbelică.

Cartea este foarte interesantă, mai ales la început, când impresia creeată de noua civilizaţie asupra autorului este mai puternică. Conţine, de asemenea, foarte multe faze funny, cauzate, în special de diferenţele culturale.

Ştiu că am zis că o să fac un scurt review la fiecare carte citită, şi ştiu că a trecut cam mult timp de când am zis asta. Între timp am recitit Baltagul, pentru că l-am avut de repetat pentru Bac şi nu îl mai ştiam prea bine. (voi mai ştiaţi că Vitoria trage cu puşca în hoţi???). Vă daţi seama că nu o să fac acum review pentru Baltagul, pentru că găsiţi tot ce vă trebuie în orice carte de comentarii literare.

După Baltagul m-am apucat să citesc “O mai scurtă istorie a timpului” de Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow. E o carte incredibil de interesantă. Scrisă de doi fizicieni, dintre care Hawking e foarte cunoscut şi, probabil, cel mai bun dintre cei în viaţă, cartea este un fel de continuare a “O scurtă istorie a timpului”.

Cartea prezintă evoluţia concepţiei umane şi a teoriilor legate de univers. E incredibil cum s-a plecat de la ideea că Pământul e plat sau e în centrul universului şi totul se roteşte în jurul lui, s-a ajuns la ideea că Pământul se roteşte în jurul Soarelui, care e doar o stea amărâtă dintr-o galaxie amărâtă din cine ştie câte altele la fel şi chiar la alte idei, mult prea complicate ca să le descriu aici. Cartea e destul de greu de înţeles, dar nu din cauza limbajului, care este foarte accesibil, şi nu îţi trebuie niciun fel de studii aprofundate despre fizică pentru a-l înţelege ( îl pricepe şi un copil de clasa a 8-a), ci din cauza ideilor revoluţionare prezente în carte, care se leagă parcă mai mult de SF decât de realitate.

(more…)